In primul rind, ceea ce mi-a acaparat cimpul vizual, a fost pinza alba mare cit un ecran care ocupa jumatatea stinga a scenei. Desi parea un suport pentru o proiectie video, s-a dovedit a fi o unealta pentru spectacolul de umbre pe care regizorul a mizat (acest trop l-am mai vazut la un spectacol de Teo Corban, la National, dar acolo parea sa fie mult mai bine stapinit). Din punct de vedere al aranjamentului scenei, mi s-a parut o idee nefericita ? practic, acea mare pinza alba era in scena chiar si cind nu folosea desfasurarii narative, iar cea mai mare parte a actiunii s-a intimplat in jumatatea dreapta a scenei unde au fost comasati vreo 20 si ceva de actori (de vreo citeva ori, actiunea se petrecea chiar si in partea din spate a scenei ? care are o vizibilitate minima).

Din punct de vedere actoricesc lucrurile au stat bine in mare parte, cu o mica mentiune ? Laura Bilic face un rol decent (in tonul intregului spectacol) insa inferior celui din Calaul si calauza. Impresia ? poate cam drastica ? e ca nu detine un talent uimitor, insa munceste mult pentru a contrabalansa aceasta lipsa. Pe placul publicului au fost insa citiva actori de virste mici ? fetele care au interpretat gainile si un pusti in rol de oaie (daca mai tin bine minte) au stirnit risete sincere si aplauze meritate.

Un element important pe care regizorul a mizat a fost coloana sonora ? Subcarpati/Blanoz cu rol de contrapunct si subliniere a momentelor importante din punct de vedere epic. Totusi, estetic vorbind, eu nu vad nicio legatura intre conceptul spectacolului si dnb-ul folcloric promovat si asumat de Bean (Alexe Marius Andrei). Presupun ca e doar o chestie cool care sa atraga tineretul la teatru.

Chiar si cu toate aceste inadvertente stilistice, spectacolul spune drama si nu masacreaza in niciun caz opul scriitorului britanic asa cum a facut Adrian Buliga cu 1984. Cred ca Ateneul ar avea numai de cistigat daca si-ar asuma rolul de promotor ai tinerilor regizori, mai ales ca in momentul actual Iasul (ca si multe alte orase, probabil) este emergent din punct de vedere teatral ? festivaluri, premiere, spectacole din ce in ce mai multe in spatii neconventionale si deschideri de noi sali de spectacol.

Daca programul de la Muzeul Kogalniceanu este mai amplu si face subiectul unui articol separat, prezentam mai jos programul de la Muzeele Unirii, "Poni-Cernatescu" si Stiintei si Tehnicii "Stefan Procopiu"

Muzeul Unirii - Str. Alexandru Lapusneanu nr. 14, Iasi; orele 17.30 ? 01.00

17.30 - Conferinta ?Armonii peste timp?, sustinuta de muzicolog Dora Maria David (Sala Dublei Alegeri);

18.00 - Program muzical literar, sustinut de elevi ai Colegiului National de Arta ?Octav Bancila? Iasi, coordonator prof. Carmen Zaharia Danicov ( Sala Dublei Alegeri);

17.30 ? 01.00 - Expozitia ?Niccolo Livaditi si epoca sa (1832-1858?           

Expozitia este organizata de Complexul Muzeal National ?Moldova? Iasi ? Muzeul de Arta si Muzeul de Istorie a Moldovei in colaborare cu Muzeul National de Arta al Romaniei Bucuresti, Muzeul Judetean de Arta Prahova ?Ion Ionescu-Quintus?, Complexul Muzeal ?Iulian Antonescu? Bacau - Muzeul de Arta si Muzeul Literaturii Romane Iasi. Tema propusa este prilejuita de implinirea a 180 de ani de la stabilirea in capitala Moldovei a lui Niccolo Livaditi, denumit ?pictorul societatii iesene?.

19.00 - Seara de muzica de opereta

Spectacolul va avea loc in Sala Dublei Alegeri si va fi sustinut de mezzosoprana Laura Magdalena Scripcaru de la Opera Nationala Romana din Iasi si prof. univ. dr. Lacramioara Nae, Universitatea de Arte ?George Enescu? Iasi;

20.00 - Concert de fanfara in Parcul Muzeului Unirii, sustinut de Muzica Militara a Garnizoanei Iasi;

22.00 - Proiectia ?Iasul vechilor zidiri?

Proiectia de imagini ale monumentelor istorice si strazilor - monument din Iasi va avea loc in Parcul Muzeului Unirii; actiunea este organizata in parteneriat cu Primaria Municipiului Iasi.

Muzeul ?Poni - Cernatescu? - Str. Mihail Kogalniceanu nr. 7 B, Iasi; orele 19.00 ? 01.00

19.00 - Expozitie de fotografie ?Intrunire de familie?

Expozitia este dedicata familiilor academicianului Petru Poni si a poetei Matilda Cugler si prezinta documente, fotografii si obiecte personale ale membrilor celor doua familii. Exponatele fac parte din patrimoniul Muzeului ?Poni - Cernatescu? si din fondul documentar al Arhivelor Nationale. O parte din documentele expuse sunt inedite si vor prezenta o latura mai putin cunoscuta a personalitatii savantului Petru Poni, in mijlocul familiei sale.

Expozitia este organizata in parteneriat cu Directia Judeteana Iasi a Arhivelor Nationale.

19.30 - Spectacol de muzica si dans ?Noapte de mai?, sustinut de elevi ai Colegiului National  de Arta ?Octav Bancila? Iasi;

21.00 - Spectacol de teatru ?Apunake si alte fenomene?, sustinut de  studentii Facultatii de Teatru - Universitatea de Arte ?George Enescu? Iasi care vor prezenta un colaj de poezii si fragmente din lucrarile literare ale scriitorului avangardist Grigore Cugler, nepotul poetei Matilda Cugler Poni.

Muzeul Stiintei si Tehnicii ?Stefan Procopiu? - Holul de intrare al Palatului Culturii, Piata Stefan cel Mare si Sfant nr. 1, Iasi;

orele 18.00 ? 24.00

18.00 ? Vernisajul expozitiei ?Momente din istoria tehnicii fotografice si cinematografice?

Expozitia ilustreaza un segment din istoria aparaturii fotografice si de film, fabricata de la sfarsitul sec. XIX, pana la cele mai populare aparate ale sec. XX, precum:  Eastman Kodak, Zeiss Ikon, Voigtländer, Ernemann, Agfa, KMZ, Zenit, Fed, Zorki, I.O.R, Optior etc.

18.30 - Expozitia - concurs de fotografie ?Slalom fotografic?, adresata tinerilor intre 12 si 19 ani

Concursul de fotografie se adreseaza tinerilor  fotografi ieseni, cu varste cuprinse intre 12 si 19 ani.  Scopul este acela de a  stimula interesul tinerei generatii pentru arta fotografica.  In cadrul acestei expozitii se vor decerna Premiul Carol Popp de Szathmari si Premiul Nestor Heck pentru expresivitate si rafinament in  tehnica si creatie fotografica.

 

Pe parcursul celor patru zile, vizitatorii - copii, adulti si bunici, vor putea lua parte la un festival interactiv, deschis de expozitia ?Album de familie? si presarat cu recitaluri muzicale, demonstratii de dans, proiectii, recitaluri de poezie, workshop-uri si jocuri interactive pentru copii.

Pentru ca acest eveniment se doreste a fi unul interactiv, participantii vor primi o harta in care vor gasi activitati menite sa ii conduca intr-o calatorie prin care vor descoperi patrimoniul cultural din alta perspectiva, dupa cum urmeaza:

Vineri, 18 mai:

     - 18.00-18.30: Deschiderea oficiala a Festivalului

     - 18.30-19.00: Inaugurarea expozitiei ?Album de familie?

     - 19.00-19.30: Workshop ?Bunele maniere in secolul XIX- rolul doamnei?

     - 19.30-20.30: Demonstratie de dans

     - 19.30-20.30: Jocuri interactive pentru copii

     - 20.00-20.30: Recital de poezie

     - 20.30-22.00: Degustari de vin si dulciuri

     - 20.30-22.00: Proiectii - imagini din viata si epoca lui Mihail Kogalniceanu

     - 21.00-22.00: Recital de muzica de camera

Sambata, 19 mai:

     - 18.00-19.00: Jocuri interactive pentru copii

     - 18.30-19.00: Workshop ?Descopera personajul?

     - 19.15-20.15: Recital- muzica de camera

     -  20.15-21.15: Demonstratie de dans

     -  21.15-22.00: Serata muzicala - romante

     -  22.00-23.00: Degustari de vinuri si dulciuri

     -  22.00-23.00: Proiectii - imagini din viata si epoca lui Mihail Kogalniceanu

Dupa orele 23.00, publicul este invitat sa viziteze muzeul.

Duminica, 20 mai:

     - 16.00-17.00: Jocuri interactive pentru copii

     - 16.30-17.00: Workshop ?Bunele maniere in secolul XIX- rolul domnului?

     - 17.00-18.00: Demonstratie de dans

     - 18.15-18.45: Recital de poezie

     - 19.00-20.00: Recital- muzica de camera

     - 20.00-21.00: Degustari de vin si dulciuri

     - 20.00-21.00: Proiectii- mestesugul vinului

     - 20.00-21.00: Proiectii - imagini din viata si epoca lui Mihail Kogalniceanu

Luni, 21.05.2012. orele 17.00 - 21.00

     - 17.00-18.00: Jocuri interactive pentru copii

     - 17.30-18.00: Workshop ?Descopera personajul?

     - 18.00-19.00: Recital de muzica de camera

     - 19.00-20.00: Serata muzicala - romante

     - 20.00-21.00: Degustari de vin si dulciuri

     - 20.00-21.00: Proiectii - mestesugul vinului

Evenimentul se va desfasura la Muzeul Memorial ?Mihail Kogalniceanu?, str. Mihail Kogalniceanu, nr. 11, ca parte a Proiectului ?Muzeul Memorial Mihail Kogalniceanu - Un simbol istoric?, finantat prin Programul Operational Regional 2007-2013 si derulat de Fundatia Culturala Artex impreuna cu Complexul Muzeal National ?Moldova? Iasi.

Nu pot incepe altfel decat aducandu-mi aminte cu o deosebita placere de mini-recitalul byron de anul trecut din Carturesti. In fata unui public cuminte, dar atent, insirat si la mese dar si in fata lor, pe jos, Dan & co au interpretat acustic trei piese care au ramas mult timp in playlistul meu. Din fericire le-am filmat si s-au putut bucura de ele si cei care n-au ajuns: Perfect, Daca vrei si 1000 de chipuri. Sambata se anunta ceva similar, daca nu chiar mai bun: povesti, poze, autografe, secvente din DVD si una-doua piese live, toate asezonate cu o infuzie marca Carturesti. Ah, sa nu uit: intrarea este libera.

Despre DVD-ul Live Underground, lansat de curand la Silver Church in Bucuresti, am postat de cateva ori pe social media, atunci cand va indemnam sa prindeti concertul difuzat de HBO. Materialul de pe DVD insa e mai amplu: filmat in 2010 in salina Turda, la peste 100 de metri adancime, contine 2 concerte (unplugged pe insula de sare de pe lacul subteran si electric in amfiteatrul din mina Rudolf), un documentar prezentat de Marius Florea Vizante, comentariile trupei, un making-of si alte bonusuri. Acustica salinei este impresionanta, asemenea unei mari catedrale, iar cele 8 camere HD care au filmat concertul (dintre care una montata pe o macara de 12 metri lungime) ofera perspective spectaculoase asupra salinei si a trupei de pe scena. Demn de mentionat ar mai fi ca Nicu Alifantis si Ioana Mantulescu apar printre invitati, dar si o piesa noua, Running in Circles, ce va aparea pe urmatorul album de studio byron.

"Cand am lansat Perfectul, anul trecut, am fost invitati de catre cei de la Carturesti sa sustinem si niste scurte seturi unplugged in ceainariile din cateva orase, inaintea concertelor propriu-zise. A iesit foarte fain si a fost o experienta foarte placuta per total, cumva mai intima si mai deschisa decat o conferinta de presa propriu-zisa sau ceva de genul asta. Anul asta, cu Live Underground, am zis sa ducem ideea mai departe, asa ca va invitam pe toti la un ceai si-o vorba inainte de concertele din turneu.? (Dan Byron)

byron vine la Iasi in urmatoarea formula: Dan Byron (vocals, flute, acoustic guitar); Costin Oprea (electric guitar); 6fingers (keyboards); Laszlo Demeter (bass) si Dan Georgescu (drums). Mai multe informatii puteti gasi pe site-ul trupei (ingenios realizat), de unde puteti descarca, 'platind' cu un tweet sau share pe Facebook, si albumele mai vechi, Forbidden Drama si A Kind of Alchemy.

Asta din cauza unei experiente auditive neplacute traite in urma cu multi ani si care mi-a creat o puternica reticenta fata de tot ce inseamna Rahmaninov. Am avut si mai multe emotii cand a inceput concertul si am simtit cum instrumentele nu au ?luat startul? simultan, asa cum ar fi trebuit. Deja aveam o presimtire neplacuta. De nu mi-ar fi fost de ajuns toate lectiile primite de la viata care mi-au aratat ca ideile preconcepute sunt daunatoare sanatatii, am mai primit o lectie si de aceasta data. Am iesit de la concert zambind larg si plina de energie si entuziasm. Cred ca daca mi-as fi gasit masina cu rotile blocate in seara aceea, m-as fi asezat pe trotuar si as fi inceput sa rad. Atat de mult m-a bine dispus concertul, cu toate micile scapari. Iar Concertul nr. 2 de Rahmaninov, in interpretarea lui Csiky Boldizsar, concert fata de care aveam cele mai mari retineri, mi-a amintit, inca o data, de ce iubesc atat de mult pianul.

L-am sunat repede pe Filip Papa, pentru a-i povesti. El nu a fost la concert vineri seara, dar a asistat la repetitii, asa ca am schimbat cateva impresii.

 

"Un concert care produce o impresie buna unui ascultator nu trebuie in nici un caz disecat si luat pe bucatele."

AltIasi: Per ansamblu, concertul din seara asta m-a bine dispus si m-a facut sa zambesc si sa traiesc o bucurie intensa, cu toate ca mi s-a parut ca au fost si unele, sa le spunem, ?derapaje?. Mi s-a parut mie sau chiar asa a fost?

Filip: Da, aici cred ca te referi la Uvertura de Verdi, unde au fost niste desincornizari la viori, la violoncel. Mi-au povestit si alte persoane care au fost in sala. Deci nu ti s-a parut, chiar nu au fost impreuna la inceput.

AltIasi:  Totusi, per total, a fost un concert care a prins bine la public, a fost un concert dinamic. A fost o muzica antrenanta, cu tonalitati puternice.

Filip: Da, mai ales Carmen, care este superba.

AltIasi:  Si Uvertura de Verdi, cu tonalitatile ei militare, a transmis un suflu de energie. Si sentimentul acesta a persistat de la inceput pana la sfarsit, chiar daca in mijloc concertul lui Rahmaninov a fost in cu totul alt registru, a fost, totusi, plin de personalitate. Chiar am iesit zambind de la concert.

Filip: Da, asa este. Un concert care produce o impresie buna unui ascultator nu trebuie in nici un caz disecat si luat pe bucatele. Daca ti-a produs o impresie placuta, inseamna ca a fost, totusi, un concert bun. Ca mai exista si lucruri de perfectionat intotdeauna, asta este.

AltIasi: Intr-adevar, nu au avut un impact negativ asupra intregului concert. Si publicul, si cei din orchestra au zambit si au trecut relaxat peste acele scapari.

Filip: Ei bine, nu este posibil sa se intampla asa ceva la nivelul unei orchestre simfonice de o asemenea valoare.

AltIasi: Dar totusi s-a intamplat. Partea buna a fost ca nu s-a resimtit nici o tensiune sau incrancenare pana la final. Atmosfera s-a destins si concertul s-a incheiat minunat.

Filip: Asta este si datorita dirijorului, Gheorghe Victor Dumanescu, care este o persoana foarte relaxata si nu s-a aratat suparat din cauza acestor erori.

 

"Cand vine un solist de talia lui Cziky Blodizsar care canta superb, nu avem voie noi restul, care il acompaniem, sa gresim."

 

AltIasi: La final au reluat cateva fragmente din Carmen si solo-ul de trompeta a reusit foarte bine. Iar in aplauzele publicului s-a simtit entuziasmul, a fost ca o explozie.

Filip: Aici se vede cat de importanta este alegerea programului. In seara aceasta programul a fost atat de bine ales, incat indiferent de ceea ce s-a intamplat pe scena, concertul a avut succes. Asta e unul din principalele motive pentru care sala a fost plina. Mai ales ca atunci cand in program scrie Rahmaninov concert de pian, esti sigur ca vei avea public numeros.

AltIasi: Intr-adevar, sala a fost aproape plina si am fost placut surprinsa sa vad foarte multi tineri in sala. Posibil ca erau elevi si studenti la Arte, dar erau acolo. Si in numar mare.

Filip: Rahmaninov. Concertul nr. 2. Celebritatea acestui concert face ca sa umple sala. Coroborat cu Carmen a lui Bizet face ca succesul sa fie asigurat. Noi acum putem judeca din doua perspective: succesul concertului din perspectiva publicului numeros si a aplauzelor primite si realizarea tehnica a concertului. Din punctul de vedere tehnic pot fi scuzabile anumite scapari, dar nu ar trebui sa se intample, chiar daca, per total, concertul a avut succes la public. Spre exemplu, cand vine un solist de talia lui Cziky Blodizsar care canta superb, nu avem voie noi, restul care il acompaniem, sa gresim.

AltIasi: Apropo de ceea ce spui, am observat ca orchestra il acoperea. Eu faceam un efort ca sa disting partitura pianului. Atunci cand pianul si orchestra canta impreuna, e normal sa se completeze, dar totusi este un concert pentru pian, simt nevoia sa aud mai mult pianul fata de acompaniamentul orchestrei.

Filip: Factura concertului romantic modern este ca pianul este inclus in orchestratie si bineinteles ca nu este ca un Mozart unde pianul canta ceva, iar orchestra face un acompaniament discret, lasand pianul sa iasa foarte mult in evidenta.

AltIasi: Parerea mea este ca nu trebuia sa iasa foarte mult in evidenta, dar sa se distinga ceva mai bine fata de orchestratie. Partitura pianului avea, totusi, o tema distincta, un sunet aparte, de ce sa nu o lasi sa se auda?

Filip: Aici vine vorba despre personalitatea pianistului (pe care eu il si cunosc foarte bine pentru ca am fost colegi si i-am ascultat multe concerte si recitaluri) care este foarte subtila. Cziky Blodizsar este un om profund, introvertit si extrem de subtil. Iar expresivitatea lui consta in subtilitate. In momentul in care ai o orchestratie masiva cum este cea a concertului de Rahmaninov, cu instrumente peste instrumente, trebuie sa stii, ca dirijor, cum sa dozezi si sa reduci sunetele instrumentelor in asa fel incat pianul sa reuseasca sa exprime subtilitatea pe care o are acest concert.

 

"Daca o compozitie nu este interpretata perfect, cu mecanismele care trebuie, mesajul compozitorului nu are cum sa ajunga la public."

 

AltIasi: Stii ca mult timp am avut o mare retinere fata de Rahmaninov. Cu ani in urma am ascultat un recital de Rahmaninov care, la momentul acela, mi s-a parut atat de zgomotos, de disonant (apropos de cvartetul lui Mozart), mi-a creat o stare atat de tensionata si de disconfort, incat dupa aceea am evitat tot ce a insemnat Rahmaninov. Iar acum realizez ce inseamna sa ramai cu prejudecati.

Filip: Vezi ce mare pacat se intampla in momentul in care un om ramane cu impresia unor interpretari, nefiind un profesionist care sa fi studiat in mod special muzica unui compozitor?

AltIasi: La fel am o retinere si fata de Wagner.

Filip: De asta sper ca vom putea sa ascultam odata o lucrare a lui Wagner. Pentru ca este tot ce poate fi mai frumos pe lume. Crede-ma ca este deasupra a tot ce s-a scris. Nu ai ascultat tu ce trebuie si cine trebuie. Este incredibil. Foloseste tehnica melodiei infinite descoperite de Schubert. Melodia infinita este o tema care renaste intruna si intruna si infloreste si nu se mai termina niciodata si care dupa ce se termina lucrarea continua sa cante. Profunzimea lui Wagner nu poate fi aproape egalata. Este fantastic. Prin amploarea actului muzical, prin operele uriase, prin complexitatea formidabila, ajunge sa fie si mai profund. Sa stii ca profunzimea unui compozitor poate fi atinsa din doua directii: fie prin simplitate, ca la Mozart, care din cateva note te duce intr-o stare extraordinara, fie printr-o complexitate fenomenala. Este ca in pictura: o pictura moderna, cu o linie si un punct, iti poate crea o stare minunata, la fel ca si o pictura, sa spunem a lui Van Gogh, cu multa culoare si tuse puternice. Wagner se apropie foarte mult de spiritul omului modern. El are o muzica programatica. Aproape fiecare nota reprezinta ceva, el iti sugereaza o imagine, dar tu trebuie sa stii despre ce este vorba. El spune in titlu, de exemplu moartea Isoldei ? pur si simplu lesini.

AltIasi: Trebuie sa stii cine este Isolda si despre ce este vorba in legenda.

Filip: Imi amintesc ca eram la sfarsitul liceului si aveam o prietena cu care mergeam la filarmonica din Cluj si ascultam Wagner. Pe vremea aceea si la Cluj si la Iasi erau orchestre redutabile, cum astazi nu se mai intalnesc. Din pacate tu, in Romania, nu vei mai avea sansa sa asculti vreodata orchestre ca acelea pe care le ascultam eu in liceu. Daca o compozitie nu este interpretata perfect, cu mecanismele care trebuie, mesajul compozitorului nu are cum sa ajunga la public. La Cluj ascultam mari muzicieni si era de vis. Intram pe la portar, ne piteam pe scari si ascultam Wagner si eram transpusi. Concertul nr. 2 de Rahmaninov cred ca ar face pe multi indragostiti sa isi impartaseasca dragostea.

AltIasi: Este un concert plin de emotie si cred ca este foarte important si cine il interpreteaza.

Filip: Da si Csiky Boldizsar are aceasta expresie, un rafinament extraordinar. Acum, joi, cu o zi inainte de concert, l-am invitat la emisiunea de la Radio Iasi pe care o fac cu Daniela Vlad, Univers Muzical (unde am amintit si de AltIasi si articolele pe care le facem impreuna). Invitam artisti care l-au cunoscut sau au cantat cu Adrian Berescu. Boldizsar a vorbit despre Adrian, despre prima data cand s-au cunoscut si alte amintiri. A vorbit despre Adrian cum eu nu mi-am putut imagina ca ar putea vorbi cineva care l-a cunoscut doar in cateva ocazii. Eu l-am cunoscut pe Adrian timp de 24 de ani si am ramas uimit de cat de profund a reusit Boldiszar sa-l cunoasca in putinele dati cand s-au intalnit. In plus, mi-am dat seama ce limbaj si vocabular formidabil are in limba romana, el fiind maghiar. Si eu si Daniela Vlad eram impresionati de coerenta si exprimarea lui. Nu ne-a venit sa credem. Am postat pe Facebook, pe pagina Radio Iasi, emisiunea filmata. Este super. Si asta spuneam: Boldiszar este un om deosebit.

AltIasi: Si o persoana foarte relaxata, presupun. A cantat extrem de relaxat, parca s-ar fi jucat pe clapele pianului.

Filip: El nu loveste, canta dintr-o tusa. Are o atingere delicata. Nu foloseste niciodata forta bruta. Poate, dar nu vrea. De aceea si orchestra trebuie sa cante in asa maniera, incat el sa se auda cantand in acest fel.

AltIasi: Da sentimentul de intimitate, parca ar canta numai pentru tine.

Filip: Aici vreau sa-l amintesc si pe colegul meu, Mihai, clarinetist, care a cantat minunat solo-ul din concertul lui Rahmaninov.

AltIasi: A fost ca un dialog intre doi prieteni buni care deapana amintiri...

Filip: Desi erau la o distanta destul de mare, aproape 15 metri.

 

"Invatand din mai multe directii, poti alege ceea ce iti este potrivit tie ca personalitate."

AltIasi: Apropos de Csiky Boldizsar, citeam in biografia lui ca a urmat numeroase cursuri de maiestrie. La ce se refera aceasta ?maiestrie??

Filip: Pot sa iti spun prin prisma mea. Am si participat, si sunt si profesor pentru astfel de cursuri. Este o ora de instrument care nu se tine in cadrul unei scoli anume, ci independent si se tin o saptamana sau doua. Tu, muzician, te duci cu un program gata stiut, iar maestrul te ghideaza in interpretare. Ideal este sa faci cursuri de maiestrie cu cat mai multi maestri, pentru a-ti putea face o impresie proprie si o imagine de ansamblu. Daca faci cu unul singur tot timpul, imprumuti personalitatea maestrului. Invatand din mai multe directii, poti alege ceea ce iti este potrivit tie ca personalitate.

AltIasi: Bun, dar ce te invata mai exact acolo? Expresivitate? Fraza?

Filip: Te invata tot. Exista participanti activi si participanti pasivi. Cei activi sunt cei care interpreteaza si executa dupa indicatiile maestrului, cei pasivi observa si noteaza. Participantii sunt alesi in urma unei auditii sau prin trimiterea unor inregistrari. Maestrul alege cine este participant activ si cine pasiv. Cei activi canta si maestrul asculta si face ca o radiografie. De exemplu, daca se studiaza concertul pentru violoncel de Dvorjak. Maestrul asculta si in momentul in care i se pare ca ceva lipseste la acel interpret, acolo actioneaza. Nu exista o reteta. De exemplu daca interpretul nu reuseste sa nimereasca niste acorduri, maestrul cauta motivul pentru care nu reuseste. Poate fi, de exemplu, digitatia care nu este potrivita pentru mana respectivei persoane. Si cauta o alta digitatie care sa i se potriveasca.

Irina: Deci cursurile de maiestrie sunt un fel de workshop-uri. Imi amintesc ca si eu, cand studiam pianul, nu respectam digitatia de pe partitura, ci puneam degetele dupa cum imi era comod. De multe ori daca faceam dupa partitura, imi era incomod si nu imi iesea.

Filip: La cursurile astea toti profesorii care vin sunt de top. Si atunci ceea ce se face este diferentierea. Vine viziunea din experienta unui maestru care canta de 20 si ceva de ani si care stie sa sugereze un artificiu, de exemplu, pe care sa il aplici intr-o anumita situatie: daca ai sa faci asa in momentul acela, esti sigur ca nu dai gres. Deci se vine si cu informatie directa din experienta de viata a unui om. Si se fac salturi directe si bruste, devii dintr-o data mai bun. De asta e bine sa treci pe la mai multi maestri, sa inveti din cat mai multe surse. Se intampla sa gasesti pe cineva cu care sa empatizezi foarte bine si atunci sa ramai mai mult acolo. Dar cursurile de maiestrie nu sunt asa accesibile. Desi in Europa sunt extraordinar de multe, presupun un cost ridicat si timp.

 

"Un dirijor mare cum este Dumanescu are libertatea de a-si alege programul."

 

AltIasi: Sa ne intoarcem la Verdi. A fost o uvertura de care eu nu auzisem si nu stiam la ce sa ma astept. Am citit ca avea la baza povestea revoltei italienilor din Palermo impotriva ocupantilor francezi pe la sfarsitul secolului XIII, dar am ramas usor surprinsa de tonalitate. A avut puternice nuante militare, as spune atipic pentru cum stiu eu muzica lui Verdi.

Filip: Verdi a facut muzica foarte bine implementata momentului. El a creat muzica special pentru anumite manifestari.

AltIasi: Da, si aceasta opera, ?Vecerniile siciliene?, din care am ascultat uvertura, a fost scrisa special pentru deschiderea expozitiei internationale de la Paris.

Filip: Iar opera Aida a fost scrisa pentru inaugurarea canalului de Suez.

AltIasi: Un foarte bun marketer, Verdi. A stiut sa se muleze pe specificul evenimentului.

Filip: In momentul in care a murit, a fost doliu mondial. Valoarea muzicii lui consta tocmai in trainicia muzicii sale. Desi a fost scrisa pentru un anumit eveniment, ea a ramas si dupa ce evenimentul s-a incheiat. Ceea ce nu se poate spune despre corurile comandate, de exemplu, de comunisti, pentru evenimentele lor. Nu a mai ascultat nimeni muzica aceea, desi s-au scris simfonii intregi.

AltIasi: Care crezi ca a fost strategia programului de la concertul din aceasta seara (4 mai, n.r.)? Eu am remarcat nota dinamica si personalitatea compozitiilor. Au fost piese pe care le tii minte si le recunosti oricand.

Filip: Cred ca aici este vorba despre cine a ales programul. Este o combinatie intre alegerea dirijorului si un program impus. De exemplu, un dirijor mare cum este Dumanescu are libertatea de a-si alege programul. Cred ca a fost alegerea dirijorului care a anturat Concertul nr. 2 de Rahmaninov, care era deja programat. El nu a venit cu solistul, ci a gandit programul de dinainte si dupa Rahmaninov. Si atunci a ales sa incheie cu Carmen, intr-un fel ca sa egaleze succesul Concertului de Rahmaninov, poate chiar sa-l si intreaca. A ales Carmen pentru ca este o placere pentru public. Iar Uvertura a ales-o ca sa fie ceva energic, potrivit temperamentului sau.

AltIasi: S-a vazut ca s-a simtit in elementul lui la Carmen. Am observat ca publicul empatizeaza cel mai bine cu piese care ii sunt cunoscute. Dar Uvertura nu este atat de cunoscuta si, cu toate acestea, publicul a reactionat foarte bine la Uvertura lui Verdi.

Filip: Da, pentru c? muzica lui Verdi este o muzica foarte directa, care merge la inima publicului. Are o energie extraordinara.

AltIasi: Nu a existat in tot concertul nici un moment in care sa aluneci in amorteala.

Filip: Stii ce ar fi interesant? Sa ne jucam noi cu niste programe, sa propunem noi niste programe.

AltIasi: Sigur, de ce nu? De exemplu, ce ai recomanda publicului sa asculta intr-o seara, dupa programul de vinerea asta, de exemplu? Ce ar merge in continuare? Ca in literatura sau film: incepi cu niste scriitori sau regizori si vrei sa incerci alt scriitor sau regizor, cu alta perspectiva, sau sa cunosti mai bine pe unul dintre ei

Filip: Eu as merge tot cu Rahmaninov si Shostakovich. Concertul nr. 3 de Rahmaninov, culmea pianisticii, si Simfonia a 5-a de Shostakovich, simfonia Leningradului.

AltIasi: Uite, unele acorduri la Rahmaninov mi-au amintit de Gershwin. De fapt amandoi au trait in America, deci au o influenta comuna.

Filip: Muzica simfonica pentru pian, aceste armonii moderne au legatura cu jazzul pentru ca folosesc aceleasi surse. Tema din partea a 3-a a concertului suna foarte oriental si vine din partea orientala a Rusiei din care Rahmaninov s-a inspirat foarte mult. Acele secunde marite ale muzicii orientale puse intr-un stil modern pot semana cu jazzul. Rahmaninov, ca si Gershwin, adopta un stil modern, urban. Nu este muzica in stil rural, cum este la Tcheaikovski, Bella Bartok, Enescu sau Beethoven, chiar Mozart si Haydn care isi trag seva din muzica populara. Rahmaninov si-a luat inspiratia din zona populara orientala cu care noi nu suntem familiarizati, deci nu ne mai suna rural. Plus ca o rafineaza si o transforma intr-o muzica urbana, cosmopolita, evoluata.

AltIasi: In stil New Yorkez. Uite, revenind la Carmen a lui Bizet. Carmen este asociata cu Bizet si Bizet cu Carmen. Totusi, daca am vrea sa il cunoastem mai bine pe Bizet, ce ar trebui sa mai ascultam? Nu prea se mai canta altceva de Bizet, in afara de Carmen?doar la Opera am vazut opera Cautatorii de perle?

Filip: Da, dar totusi ramane Carmen. Chiar nu imi vine in minte nimic acum. Un muzicolog ar explica mai mult, dar mie nu imi vine in minte pe loc nimic. Evident exista multe variatiuni ale temelor din Carmen lucrate de alti muzicieni, precum Sarazate cu variatiuni pentru vioara solo. Sunt si pentru flaut sau oboi.

AltIasi: Eu ma intreb daca Bizet ar mai fi trait, ar fi putut egala sau depasi valoarea operei Carmen?

Filip: Eu nu cred. Nu sunt specialist in opera, desi ascult cu mare placere, dar din punctul meu de vedere, nu cred.

Filip ne-a recomandat sa ascultam Simfonia a 5-a de Shostakovich si Concertul nr. 3 pentru pian si orchestra al lui Rahmaninov. Iata-le aici. Voua cum vi se par?

Filmat pe parcursul a 5 ani, Hoop Dreams urmareste destinul a doi pusti baschetbalisti din suburbiile afro-americane ale Chicago-ului, amandoi visand sa ajunga in NBA. Desi planuit initial ca reportaj de 30 de minute pentru canalul de televiziune PBS, proiectul s-a transformat intr-o documentare a traseului celor doi adolescenti prin sistemul educational-sportiv american. 

Oricine a jucat baschet isi aminteste de visul NBA. La noi era mai mult o metafora, inlocuita in viata reala cu ambitia de a ajunge in echipa liceului printr-un cross-over a la Allen Iverson. Chiar daca te lua profu' in echipa insa iti petreceai majoritatea timpului pe banca de rezerve, momentul in care, pe finalul meciului, erai introdus ca sa fii faultat si sa arunci de la libere, insemna NBA. Pentru cei doi pusti din film, NBA-ul era o posibilitate reala.

Sistemul de recrutare american (draft) e bazat pe universitati care ofera burse atletilor dotati, tensiunea stabilindu-se intotdeauna intre educatie si performanta. Venind direct din ghetou, ambele personaje au intampinat dificultati deosebite in a atinge punctajul necesar pentru o bursa. Cand, inscris de doar 3 saptamani la juniori III, am fost selectionat pentru tabara de antrenament (cantonament, se numea) pentru juniori I, ai mei s-au hotarat ca e de-ajuns cu clubu? de baschet, altfel nu mai pun mana pe carte. Da-i cu plansu?, da-i cu rugamintile. Prietenul din vest imi zicea ca pot sa le fac pe amandoua, una n-o exclude pe cealalta. In timp ce acolo, in tari ca Belgia sau Anglia, sportul era privit ca sanatate devenita intre timp terapie, pentru personajele din Hoop Dreams insemna iesirea din ghetou. Bine-nteles, si-au dat seama de asta mult dupa momentul pasiunii de la 14 ani; abia pe la 18, dupa prima bursa academica si gustul oportunitatilor unei universitati particulare, dupa primul copil, fata de mama caruia isi scuzau cantonamentele prin biletul spre ?afara?, pe care baschetul li-l acordase.

La nivelul anului 1994, atat Hoop Dreams, cat si Crumb au fost respinse de membrii Academiei datorita subiectelor marginale. A fost inceputul unei noi ere in focusul documentaristilor, una in care povestile personale au inceput sa conteze mai mult decat marile teme. Daca documentarul Crumb se concentra asupra personalitatii si familiei unui autor de benzi desenate idiosincratic in urmarirea propriilor fantezii, Hoop Dreams exploreaza, cu aceeasi intensitate a aplicatiei, un mediu dezavantajat dar insufletit de pasiune, unde eroii vor pierde, desi mai au, tot timpul, o ultima sansa.

Behemoth este o trupa cu greutate in lumea muzicii extreme si este considerata ca fiind una dintre formatiile care au conturat piata underground de metal extrem din Polonia, alaturi de Vader, Decapitated, Vesania si Hate. Pina pe la sfirsitul anilor '90, formatia aborda un stil de black metal traditional cu versuri pagine, dar apoi au trecut spre ceva mai ocult. Odata cu aparitia albumului Satanica in 1999, formatia s-a inscris in rindurile celor de blackened death metal, dar pastrindu-si ceva caracteristic prin tobele lui Inferno, voci pe mai multe niveluri si influente din Orientul Mijlociu. Desi trupa a fost catalogata ca blackened death metal cu influente de thrash, Nergal (Adam Micha? Darski), solistul Behemoth, a declarat ca nu-i place ca formatia sa fie etichetata.

Este interesant si imbucurator de observat si ca a reinviat fenomenul rockotecilor in Iasi, fenomen care disparuse pentru o vreme. Daca acum cinci ani, cind am ajuns pentru prima oara aici, erau trei rockoteci pe saptamina in oras (daca imi mai aduc bine aminte, miercurea in XS, simbata in Lady in Red si duminica in Flamingo), fiecare cu genul ei - cea de miercuri mai pe rock comercial - alternativ, cea de simbata spre hard / heavy si cea de duminica mai mult pe metal extrem - cu timpul acestea au disparut si vreo doi sau trei ani n-am avut mai nimic. Au mai fost incercari pe ici, pe colo, dar nimic concret si durabil.

Ce se intimpla acum in The Rock, miercuri de miercuri, ar putea insemna reinvierea fenomenului in Iasi. Saptamina viitoare se implineste deja a 20a editie a evenimentului care a inceput pe 23 decembrie anul trecut, dupa citeva editii in Clubul Presei. La inceputul anului, pe 13 ianuarie, a avut loc si prima proiectie a unui concert Arch Enemy.

Sunt peste 25 de ani de cand Norman Manea traieste in SUA (unde e profesor de literatura europeana la Bard College), ceea ce face de inteles ca vizita sa in Romania (13-20 martie) sa fie primita cu entuziasm, cu toate ca pana de curand scrierile sale aveau ecouri aprobatoare mai degraba in strainatate decat in tara natala (fapt motivat, printre altele, de ostilitatea autorului fata de Mircea Eliade).

In orice caz, e relevant ca anul trecut Die Zeit, Suddeutsche Zeitung, Der Spiegel, Frankfurter Rundschau si Deutsche Akademie Fur Sprache und Dichtung au cazut de acord ca "Manea este un reprezentant de seama al modernitatii literare luminate?, acordandu-i totodata Premiul Nelly Sachs.

Explorand eseistica, memorialistica si fictiunea pura in egala masura, cele peste 20 de volume semnate de Norman Manea, traduse intr-un numar deloc neglijabil de limbi (peste 20) ii atesta notorietatea in spatiul international. Il recunoasteti macar dupa unul din urmatoarele titluri: Noaptea pe latura lunga, Atrium, Cartea fiului, Plicul negru, Anii de ucenicie ai lui August Prostul, Cuvinte din exil, Intoarcerea huliganului.

Distinctii primeste mai cu seama dupa plecarea din Romania: in 1992 Bursa Guggenheim si Premiul MacArthur (?Nobelul American?), anul urmator devine ?Literary Lion? al Bibliotecii Nationale din New York, apoi in 2002 e onorat cu Premiul International de Literatura Nonino pentru ?Opera omnia?. In 2008 este numit Doctor Honoris Causa al Universitatilor din Bucuresti si ?Babes-Bolyai? din Cluj si primeste in 2009 Premiul Literar Francine et Antonie Bernheim.  Este distins cu Meritul Cultural in grad de comandor de catre presedintele Romaniei, fiind si primul roman membru de onoare al Royal Society of Literature.

Spuneam si mai sus: Romania, mai exact Burdujeniul (astazi suburbie a orasului Suceava) l-a nascut pe Norman Manea, urmand ca tot ea, indemnata de ideile pro-fasciste ale Generalului Ion Antonescu, sa incerce sa-i ia viata la 5 ani, cand l-a trimis alaturi de familie intr-un lagar de concentrare in Ucraina. Motivul era evreitatea lui. Intors din teribila sa trauma, el avea sa indure o alta tulburare, poate mai subtila, dar intolerabila prin constanta: experienta paranoiei, a vigilentei si a muteniei impuse de regimul totalitar, conditie cu atat mai dureroase cu cat Manea devenea scriitor. Ultimul strop de toleranta s-a risipit in 1987, cand si-a hotarat exilul in strainatate, moment ce a fixat in mintea lui Manea o oarecare sensibilitate fata de subiectul intoarcerii in Romania. In tara natala n-a mai venit decat in vizita si totusi ?Acasa nu mai este nicaieri?, marturiseste intr-un interviu acordat ziarului Adevarul, cu toate ca el continua sa scrie numai in limba romana. Si chiar daca nu-i sigur ca vine acasa la el, la noi e cert ca ajunge.

?Gazdele? serii vor fi dl. Schumann si dl. Brahms, frumos ?citati? de orchestra Filarmonicii sub bagheta dirijorului Corvin Matei din Africa de Sud si de violoncelista Judith Ermert din Germania.

Uvertura ?Genoveva? a lui Robert Schuman va deschide seara. Opera ?Genoveva? este singura opera scrisa de compozitorul neamt si este un exemplu al stilului romantic german. Cantata pentru prima data in 1850, opera spune o poveste medievala din secolul al VIII-lea, avand ca personaj principal pe Genoveva de Brabant. Se pare ca personajul Genoveva a fost inspirat de un personaj real al secolului al XII-lea, mai exact de Maria de Brabant, sotia Ducelui de Bavaria, Ludovic II.

Concertul pentru violoncel si orchestra in la minor, op. 129 al lui Schumann nu a fost niciodata cantat in timpul vietii compozitorului, ci abia in 1860, la patru ani dupa ce acesta s-a stins din viata. A fost compus in numai doua saptamani, la scurt timp dupa ce Robert Schumann a fost desemnat director muzical la Dusseldorf. Cele trei momente ale concertului sunt cantate fara pauza. Compozitia este considerata una dintre lucrarile cele mai indraznete ale artistului.

Seara se va incheia cu Simfonia nr. 4 in mi minor, op. 98 de Johannes Brahms. Aceasta simfonie a fost finalizata in 1885 si este ultima simfonie scrisa de compozitor. A avut premiera in octombrie 1885, avand ca dirijor pe insusi Brahms. Rick Wakemandin trupa de rock progresiv Yes a folosit o parte din aceasta simfonie in piesa "Cans and Brahms" de pe albumul din 1971, Fragile.

Corvin Matei este directorul muzical si dirijorul principal al orchestrei simfonice al Universitatii Stellenbosch din Africa de Sud. S-a nascut si a urmat studiile in Romania. Timp de 20 de ani a cantat la flaut in orchestra Filarmonicii George Enescu din Bucuresti si in orchestra simfonica din Cape Town, dupa care a decis sa urmeze cariera dirijorala. In aceasta directie a invatat arta dirijarii de la maestri precum Sergiu Celibidachi, Witold Rowitski sau Laszlo Marosi.

Judith Ermert este de origine germana si a absolvit Universitatea de Arte din Essen, Germania. La 26 de ani a fost desemnata solista a filarmonicii din Bruxelles, pentru ca un an mai tarziu sa devina profesoara la Conservatorul Regal din Ghent.

Sinopsis: ?Anna Holtz (Diane Kruger), o compozitoare de doar 23 de ani, cauta inspiratia si succesul profesional in capitala mondiala a muzicii, Viena. Studenta la conservatorul de muzica, Anna ajunge printr-o intorsatura norocoasa de evenimente sa lucreze alaturi de cel mai mare artist in viata - Ludwing van Beethoven (Ed Harris).? (conform cinemagia.ro)

Agnieszka Holland a avut ca mentori 2 nume mari la inceputul carierei sale: Krzysztof Zanussi si Andrzej Wajda. A debutat la inceputul anilor ?70 si a ajuns pe scena marilor festivaluri (Berlin, Venetia, San Sebastian etc), una din cele mai mari aprecieri venind din partea Oscarurilor care i-au nominalizat doua filme: Angry Harvest si recentul In Darkness.

Filmul are 104 minute si a fost nominalizat la Premiile Goya (Premiile Academiei spaniole de film) pentru film strain, in 2007, dar a primit un premiu si o nominalizare la festivalul de la San Sebastian. Neoficial, s-a vehiculat ca bugetul filmului a fost in jur de 11 milioane $.